Învățământul românesc organizat în satul Geaca datează ” de prin anul 1850”, când este menționat postul de învățător.

   Informațiile certe despre existența școlii confesionale românești avem din 25 iunie 1867.

   În anii 1870/1871,prin grija Comitetului parohial Geaca și contribuția sătenilor, s-a construit o școală nouă, din piatră și” pământ galben bătut”, acoperită cu trestie.Școală era alcătuită din două camere  una pentru ”docente” și alta pentru copii, aceasta din urmă fiind dotată cu 12 ”scaune” ( bănci), masă și scaun pentru învățător,tablă și sobă pentru încălzit.

   În 11 noiembrie 1880, autoritățile maghiare au închis școala .După închiderea școlii ,cei 63 de copii români au fost siliți să se înscrie la școala de stat, cu limba de predare maghiară .

   Școala românească și-a reluat activitatea în anul 1917,iar din anul 1920/1921 a devenit școală de stat.

   Începând cu anul școlar 1944-1945, școala de stat din Geaca a funcționat  în ”Păluța”(avea 11 camere,scară interioară din lemn,balcon sprijinit pe două coloane) ,palatul grofului Beldy Gheorghe, deoarece casa de pământ se dărâmase .

   Din 1930 și până în anul 1962 școala a funcționat ca Școală de 7 ani mixtă, din anul școlar 1962-1963 Școala Generală cu clasele  I- VIII, în perioada 1982-1991 Școala generală cu clasele I-X, iar din anul școlar 1991-1992 Școala cu clasele I-VIII Geaca.

   Începând cu anul școlar 1980/1981, copiii din localitate Geaca și satele aparținătoare beneficiază de un nou local de școală cu 8 săli de clasă, laborator de fizică-chimie și alte încăperi necesare bunei desfășurări a procesului instructiv-educativ.Noul local de școală a fost ridicat de Consiliul  Popular Comunal Geaca prin contribuția locuitorilor comunei.